Da, cum v-aşteptam pe toţi, ne-am gândit ca şi-n această dimineaţă senină de Mărţişor să vă servim o nouă picătură din marea de cleştar a muzicii de suflet. Am ales de data aceasta Cântecul ceasornicarului, poveste despre un timp grăbit care aşterne peste noi amintiri repezi ca nişte ploi de vară.

Câţi dintre noi speră să nu meargă în zadar la acel ceasornicar, iar la capătul curcubeului să-şi găsească secunda care-i aştepta… Nu de puţine ori suntem tentaţi să renunţăm la oameni, proiecte sau angajamente, atunci când lucrurile nu se întâmplă aşa cum ne dorim. Însă oricât de complicate ne sunt iţele la un moment dat, încrederea că ceea ce facem şi simţim este real, ne încarcă din nou cu acea energie cu care să ajungem acolo unde vrem cu-adevărat.

Un cântec, aşadar, despre credinţa că nu mergem în zadar unii pe lângă alţii, că lucrurile din viaţa noastră nu sunt deloc întâmplătoare, iar razele soarelui ne vor găsi de fiecare dată…