Grupul Autograf

Poate o sa vă pară ciudat cum o să încep discursu-mi, o voi face prin alăturarea a două cuvinte rupte parcă din contexte diferite şi anume brand şi folk. Înainte să mă implic mai mult decât aş fi crezut vreodată că e posibil în acest fenomen, n-am crezut că publicul amator de folk are nevoie de nume mari, de branduri, în naivitatea mea am crezut că un om cu o chitară şi  nişte cuvinte meşteşugite frumos pe o muzică simplă şi directă, sunt argumente suficiente pentru a scoate un om iubitor de “plete şi cămaşi înflorate” din propria vizuină. Experienţele recente mi-au dovedit însă că m-am înşelat. Ne minţim frumos când zicem că folkul renaşte din propria cenuşă, poate o să sune melodramatic ce urmează să scriu, dar fenomenul folk are nevoie de viitor pentru a renaşte şi pentru a avea viitor, e nevoie de diversitate, de oameni noi, cu idei noi şi în primul rând de un public deschis la minte.

Şi acum, că am scăpat de introducerea laborioasă şi uşor patetică, să vă zic pe scurt ce aţi pierdut în seara de joi, 26 februarie 2009, cei care aţi preferat un film prost la TV în locul a două  ore şi ceva petrecute în compania unor oameni talentaţi şi dispuşi să ne facă “să ne simtem bine” în cel mai fain beci de pe Memo, pe numele lui de scenă clubul Autograf (noul  partener al folkblog-ului). Aţi pierdut multe, dar n-am să insist pe ce aţi pierdut voi, ci am să vă spun de ce am avut noi parte . Cei care am fost acolo, puţini la număr, ce-i drept şi mai ales uşor apatici la început, am avut plăcerea de a-i asculta pe: Dinu Olăraşu cu a lui “Camera cealaltă”, pe Mircea Baniciu cu “Eşarfă în dar” şi „Scrisoare de bun rămas”, pe Ciocu Vintilă cu “Hanul lui Manuc” şi “Madama de pică”, pe Alexandru Andrieş cu “Cea  mai frumoasă zi”, pe canadianul Ştefan Hruşcă cu “Vara Promisă”, pe Magda Puskas şi Tatiana Stepa cu “Taina”, pe Paul Arva cu “Iubeşte-mă”, pe Ducu Bertzi cu “Şi de-ar fi”  şi lista mai poate continua  la fel de fain. Dar mă opresc aici, cred că e suficient şi aţi înţeles ideea. Bineînţeles că toţi aceşti artişti, majoritatea monştri sacri ai folkului, n-au fost acolo fizic, dar au fost prezenţi prin piesele lor, interpretate într-un mod deloc formal, dar extrem de binevenit de către cei trei oameni de pe scenă şi anume Neli Biriş, Ionuţ Mangu şi Ioan Onişor, adică grupul Autograf. Normal că, pe lângă piesele mai sus menţionate şi alte coveruri, şi-au cântat şi propriile compoziţii (amintesc aici “Către stele” a lui Ionuţ Mangu şi piese din repertoriul lui Ioan Onişor şi al grupului “Unde”, cum ar fi “Lentile de contact” sau ceea ce noi credem că va deveni un nou hit al Autografului, “Licurici”.

Nu ştiu dacă am reuşit să vă conving că fenomenul folk nu stă în aceleaşi câteva nume gigantice, pe care le respectăm şi le iubim cu toţii, dar măcar sper că v-am făcut să vă pară rău că n-aţi fost la Joia de Folk (la cei din Cluj mă refer) şi că încă vă faceţi mea culpa. Dar conform unei vechi vorbe româneşti, o greşeală recunoscută e pe jumătate iertată, iar pe viitor clubul Autograf vă dă şansa să vă spălaţi de toate păcatele. Pentru că, pe lângă numele mari ce vor poposi în viitor în clubul de pe strada Memorandumului 23, ni se pregătesc şi surprize mai tinere, nume care cu toate că încă nu au devenit „branduri” chiar merită atenţia voastră, pentru că sunt cu adevărat oameni talentaţi şi capabili să vă dăruiască seri şi nopţi de neuitat.  Prima surpriză de acest fel vi se pregăteşte pe data de 19 martie, când în “Autograf” vor veni nişte oameni tineri şi talentaţi de la Capitală, care văd un pic altfel folkul, dar îl văd bine şi anume colegul nostru Ştefan Tivodar, împreună cu Mysha şi Cristina Andrieş. Aşa că să faceţi bine să fiţi acolo pe baricade!

GALERIE FOTO:

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

… mai multe fotografii găsiţi aici