19 februarie 2009 – Ducu Bertzi – Plecarea
Căutând o piesă pe care să v-o dezvălui astăzi, barometrul s-a oprit la o înşiruire de vorbe ce-mi aduc aminte de timpul copilăriei. Aşadar, dacă vă va întrista niţel, rogu-vă, să nu vă fie cu supărare, n-am ales-o voit. Iar de aţi avut norocul să creşteţi sub cer, sunt sigură că mă veţi înţelege. Poate o fi de vină vremea de afară sau doar sufletul meu a prins greutate şi s-a înfrăţit cu gravitaţia.
Cert e că aşa cum poate glasul limpede şi cald al lui Ducu Bertzi să întrupeze în sunete viaţa trăită cu rădăcinile înfipte în pământ şi nu în asfalt, nu mai reuşeşte niciun altul. Pentru aceasta, îmi va fi mereu drag. Pe de altă parte, cele mai noi cântece ale lui parcă le întrec în frumuseţe pe acelea de noi toţi cunoscute şi îngânate.
În speranţa că vă va înălţa mai mult decât vă va mâhni, cu drag vă îndemn să ascultaţi “Plecarea”.
(videoclip preluat de la doktorul)
Nu sunt comentarii
Trimite un comentariu »
O melodie prea, prea melancolica, de dimineata trebuie inviorare, nu adancirea somnului si intristarii. Melodia chiar ca nu am mai ascultat-o si iata ca echipafolkblog, cu ajutorul meritat al evei, mi-a oferit acest prilej.Nu stiu daca mai e cazul sa va felicit, de la mine intotdeauna cuvinte de bine.
Ducu Berti odata ascultat nu iti mai iese din minte, iti ramane undeva intiparit intre coaste, e acolo si il simti.
Melodia de fata o fi ea melancolica dar insusi Ducu Berti este un melancolic si multe melodii ale lui au aceasta stare in ele.
Draga Adrian, in primul rand, ma bucur tare ca ai revenit sa asculti piesa zilei.
E adevarat, cantecul nu pare a fi scris tocmai pentru dimineata. Cred, totusi, ca e prea frumos pentru a nu-l adauga aici pe acest considerent. Ar fi pacat, ar trebui sa renuntam la multe cantece care ne sunt dragi si care ne impresioneaza daca le-am alege doar pe cele tonice, potrivite inceputului de zi. Oricum, fiecare zi are si o seara, asa ca nu ne suparam deloc daca-l asculti dupa apusul soarelui.
Ne-am gandit ca cel mai bine ar fi ca la aceasta rubrica sa scriem toti. Fireste, fiecare avem preferinte iar pentru mine Ducu Bertzi are un loc asigurat sub coasta mereu.
Asadar, vom alege si vom scrie fiecare in functie de ce ne e mai aproape dar si in concordanta cu felul in care ne simtim cand ne oprim asupra unui cantec. Prin alternanta asta speram noi sa ajungem la un soi de diversitate care sa ne apropie de ce spunea mama lui Forrest Gump: “Life is like a box of chocolates. You never know what you’re gonna get.”
Desigur, vom tine cont de ce piesa a fost aleasa in ziua precedenta, pentru a nu exista perioade prea melancolice sau prea zgubilitice. Asa cum ne invata Seneca, masura ramane folositoare in tot ce e bun.
Asadar, te asteptam din nou, sa vedem impreuna ce fel de crema va avea ciocolata de maine.
M-am mai linstit un piculet cititnd aceasta. Melodia o sa o ascult indiferent de e dimineata, noapte, stare, soare, ploaie etc, fiindca muzica ne face sa ne apropiem mai mult si prin muzica va domni pacea. In fiecare dimineata o sa ma delectez cu muzica folkblogului, daca nu o sa astept primul meu click, dar de intrat tot intru si las ceva in acest dreptunghi.
.
Sper ca maine sa fie ceva din care sa iau si sa dau si la alti, ca multa lume moare de “foame”, iar dulcele e perfect pentru a bucura lumea….hmmm deja ii simt gustul….
Da, folkul poate fi si foaaarte melancolic, exemple sunt o multime, dar nu ne vom rezuma nicidecum la asta. M-am oprit la acest cantec probabil si pentru ca am scris prezentarea dupa apusul soarelui (ea trebuie sa apara pe blog la o ora cat mai “mica”
Nu stiu maine care va fi gustul impartasit, dar, dupa cum te intrevad din ceea ce scrii, pot sa banuiesc ca piesa de poimaine te va amuza cel putin.
Iti multumim ca ne onorezi cu acceptarea invitatiei si abia asteptam sa ne mai scrii. Ne bucuram de fiecare comentariu. Ele sunt dovada clara ca nu am incropit acest cuib de folk in zadar.