“Spiriduşul folk-ului românesc”, Dinu Olaraşu, s-a născut la 18 februarie 1962, la Reşiţa, (unde a şi urmat Liceul de Matematică-Fizică). Stilul său inconfundabil, alert, uneori apatic, dar de cele mai multe ori incomod, i-a asigurat un loc de cinste pe scena folk-ului românesc.

Cu un palmares muzical de 20 de ani, având 7 volume de poezii (Dăruit eternităţii pe fereastră - 1983, Traficul de transparenţă - 1997, Frenetic - 1998, In - 2001, Caietele toamnei - 2003, Caietele iernii - 2003, Caietele primăverii - 2004) şi 4 albume de muzică (Vărsător, Pur şi simplu - 1998, Vizavi - 2001, Altcumva - 2007), Olăraşu e plin de sensibilitate şi umor mai… cenuşiu.

Înclinaţia pentru “vorbe” a descoperit-o în şcoala generală, care împreună cu pasiunea pentru chitară, l-au condus spre muzica folk. A fost, de-a lungul timpului, invitat  la mai toate festivalurile de gen din ţară (Festivalul naţional de muzică folk „Om bun“, Festivalul „Om rău” de la Petrila, Festivalul de artă medievală de la Sighişoara, Festivalul de Folk Ziua de Mâine - Alba Iulia etc), însă debutul său a fost la Cenaclul Flacăra în 1984.

Cum bine l-a simţit regretatul Emilian Onciu, deşi lui Olăraşu nu-i place să-şi reverse laurii peste muritori, am să amintesc totuşi două dintre premiile acestuia. Unul din ele este cel decernat de Uniunea Scriitorilor, pentru primul său volum de poezii, “Dăruit eternităţii pe fereastră”, apărut în anul 1983, la Editura Albatros.

Un alt premiu este cel acordat de Radio România Actualităţi, la ediţia a 5-a a Premiilor Muzicale, în 2007, unde în faţa lui Alexandru Andrieş şi a lui Victor Socaciu, Olăraşu a primit premiul pentru cel mai bun cântec folk cu “N-ai nevoie de foarte multe…”.

Piesele lui mai apar şi pe compilaţiile „Din darul magilor, vol. 2, 3, 4, 5″, „A venit iar Crăciunul”, „Cu fulgi cu tot”, „Pretutindeni e Crăciun”, „Muzică, nu zgomot”. Printre colaboratorii săi se numără şi Mircea Baniciu, Harry Coradini, Adrian Ordean, Marius Baţu, Krypton, Phoenix.

În speranţa că v-am făcut poftă de nişte poezie îmiresmată pe acorduri dulci-amărui de chitară, doresc să-nchei într-o subtilă notă personală…Mi-e drag Olaraşu la culme. Pentru că mă cheamă să simt, să mă gândesc că într-adevăr n-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit…. Ai nevoie doar să îţi deschizi petalele sufletului, să laşi să se reverse spre tine valul de căldură, muzică şi poezie din jur. În felul acesta, ar prinde şi viaţa ceva de la vis…

Îi dorim lui Dinu Olaraşu un… înmiresmat La Mulţi Ani!

Popularity: 2% [?]