Nu-mi aduc aminte când l-am văzut pe Emeric Imre cântând prima oară în Autograf. Îmi amintesc, însă, sentimentul copleşitor de când am auzit prima oară la Radio 3 Net “Nebun de alb”. Ceva altfel, un feeling aparte m-a făcut să reascult piesa iar şi iar…. Poate că tocmai intimitatea la care ajungi – fără a vrea să i te opui – face ca totul să ajungă atât de uşor în fiecare din cei care l-au ascultat pe Imi, fie undeva la mare, cu tălpile cufundate în nisip, fie ciulindu-şi urechile printre infinitul de vălătuci din fiecare joi de folk…

Dar iată şi câteva lucruri din sfera “profanului”: îndrăgitul artist clujean s-a născut pe 30 Ianuarie 1965, în zona în care se află azi cartierul clujean Dâmbu Rotund. Primii paşi spre muzică îi datorează tatălui său, Sigismund Imre, care l-a îndrumat să studieze vioara. Printre antrenamentele de fotbal la “grupa mică” a Universităţii Cluj, visul de-a purta tricolul Naţionalei şi repetiţiile la vioară, Emeric a ajuns să renunţe la studiile muzicale, pentru ca doar câţiva ani mai târziu să redescopere muzica, de data aceasta la chitară. Împreună cu Călin Nemeş se regăsea, în 1983, – ca singurul licean într-o gaşcă de studenţi – în Cenaclul Observator.

Atunci a surprins prima oară gustul şi legătura dintre el şi public. “Eram gaşca nebună şi frumoasă a Clujului”, îşi aminteşte Emeric cu nostalgie; pentru ca un an mai târziu să debuteze în Cenaclul Flacăra, la doar puţin timp înainte de final, cu piesa “Să-mi daţi un semn prin telegraf”. Însă toată nebunia a fost întreruptă de “mersul în armată”, la Timişoara, unde n-a rămas departe de muzică ci a continuat să cânte la vioară şi chitară. La “săvârşirea” stagiului, a aflat  de desfiinţarea Cenaclului Flacăra .

După o uşoară revenire în 1992, acelaşi cenaclu şi-a încetat activitatea prin anul 2000. Pe lângă desele participări la festivaluri precum Gala Folk (Sighişoara), Tabăra Folk de la Calafat, Poarta Sărutului (Târgu-Jiu), Gala Folk (Piatra-Neamţ), Folk You (Vama Veche), Festivalul Interetnic (Sighişoara), Emeric Imre îşi propune să relanseze mişcarea folk din Cluj.

Având iniţiativa de a organiza în fiecare săptămână joia de folk în clubul “Autograf”, Emeric Imre a reuşit să aducă de-a lungul timpului o mulţime de artişti, printre care Mircea Baniciu, Ducu Berţi, Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru, Doru Stănculescu, Dinu Olăraşu, Poesis, Zoia Alecu, Tatiana Stepa, Magda Puskas, Marcela Saftiuc, Florin Chilian şi alţii.

Primul său album, “Nebun de alb”, a fost lansat în urmă cu doi ani şi conţine 15 piese. Emeric afirma: “cred că l-am scris din bucăţele de suflet pentru viitor, pentru toate femeile pe care le voi iubi”.

Legat de planurile de viitor, Emeric speră “ca, pe lângă albumul pe care îl pregătim acum cu trupa, să scot şi un album unplugged cu muzică folk, pe instrumente apropiate genului, adică un flaut, nişte bongosuri, două chitare şi… cine ştie ce idei o să mai fie binevenite?”. Printre concerte, munca la albume şi videoclipuri, Emeric Imre pregăteşte şi un proiect inedit. Apariţia unei cărţi de… poezii. “Deja am adunat cam 150 de poeme”, spune Imi, pe care speră să le strângă “într-un volumaş”.

Dintre cele aproape 300 de piese compuse de Emeric, cele mai cunoscute sunt “Bună variantă rea”, “Dacă tu”, “Oraţie de nuntă”, “Of, Doamne, ceaţa e târzie”, “Condamnare”, “Rană şi cuţit”, “Noapte de unul singur”, “Anii”, “Ramuri de lumină”, sau “Mult prea mult”…

În aşteptarea noului material discografic şi a volumului de poezii, îi urăm lui Emeric Imre un călduros La Mulţi Ani, poftă de viaţă şi multă inspiraţie!