Comments on: Death is not the end… http://folkblog.ro/2008/06/25/death-in-not-the-end-poate-sa-fie-chiar-un-inceput/ BlogoRevista folkului românesc Wed, 08 Feb 2012 19:50:58 +0000 http://wordpress.org/?v=2.9.2 hourly 1 By: FolkBlog http://folkblog.ro/2008/06/25/death-in-not-the-end-poate-sa-fie-chiar-un-inceput/comment-page-1/#comment-107 FolkBlog Thu, 10 Jul 2008 08:21:44 +0000 http://folkblog.wordpress.com/?p=56#comment-107 @Bogdan: Mersi mult de vizita si de cuvintele de lauda. Cred ca oameni ca Motzu Pittis se nasc o data la o mie de ani. Am eu o vorba: "Din astia nu se mai fac! A fost editie limitata". Dar cine stie? Chiar ca el nu vom mai avea altul, asta e sigur, ca Motzu e unic si irepetabil. Cred insa ca mari artisti cu personalitati puternice si frumoase mai avem si se vor mai naste. @Bogdan: Mersi mult de vizita si de cuvintele de lauda. Cred ca oameni ca Motzu Pittis se nasc o data la o mie de ani. Am eu o vorba: “Din astia nu se mai fac! A fost editie limitata”. Dar cine stie? Chiar ca el nu vom mai avea altul, asta e sigur, ca Motzu e unic si irepetabil. Cred insa ca mari artisti cu personalitati puternice si frumoase mai avem si se vor mai naste.

]]> By: Bogdan http://folkblog.ro/2008/06/25/death-in-not-the-end-poate-sa-fie-chiar-un-inceput/comment-page-1/#comment-106 Bogdan Wed, 09 Jul 2008 20:24:17 +0000 http://folkblog.wordpress.com/?p=56#comment-106 Frumoasa prezentare a acestui gen de muzica din perspectiva ta, un gen de muzica care totusi este destul de rezervat cunoscatorilor si impatimitilor de muzica, si aici ma refer la cei care si inteleg muzica. Folk-ul este pentru cei putini, cei dedicati si cei care apreciaza arta muzicii. Iar un folk de buna calitate este oricand binevenit, eu personal ascult mai rar dar il apreciez prin originalitate. Iar Pittis a fost intr-adevar mare artist. Si asa va ramane. Speram ca vor mai veni si altii. Toate bune si succes cu aceasta initiativa. Frumoasa prezentare a acestui gen de muzica din perspectiva ta, un gen de muzica care totusi este destul de rezervat cunoscatorilor si impatimitilor de muzica, si aici ma refer la cei care si inteleg muzica. Folk-ul este pentru cei putini, cei dedicati si cei care apreciaza arta muzicii. Iar un folk de buna calitate este oricand binevenit, eu personal ascult mai rar dar il apreciez prin originalitate. Iar Pittis a fost intr-adevar mare artist. Si asa va ramane. Speram ca vor mai veni si altii. Toate bune si succes cu aceasta initiativa.

]]> By: Alina Ioana Deac http://folkblog.ro/2008/06/25/death-in-not-the-end-poate-sa-fie-chiar-un-inceput/comment-page-1/#comment-105 Alina Ioana Deac Mon, 30 Jun 2008 22:44:52 +0000 http://folkblog.wordpress.com/?p=56#comment-105 @Eva - Ti-am mai spus ca esti minunata, nu? Mirifica de-a dreptul :D . Povestesti asa de frumos! Si mai spui de altii! :) Pentru toti cei care au citit comentariul Evei :) : In primul rand, sa stiti ca ea e in aceeasi zodie cu mine (adica Fecioara) prin urmare la fel de modesta (ma rog, eu cred ca-i mult mai modesta) ca si mine. Ce ati vazut mai sus e o mica mostra din ce poate ea sa faca. In viitor veti vedea de ce e ea capabila si dupa aia sa mai vad eu cine o sa ma mai ridice in slavi pe mine :)) . E drept ca eu am scris cam tot ce ati gasit in acest prim numar dar vina pentru treaba asta o poarta doar Ministerul Invatamantului care, nu stiu de ce, a trebuit sa programeze sesiunile de examene universitare fix in perioada in care eu am hotarat ca vreau musai sa facem blogul asta. :D . Cum eu is cea mai batrana din gasca si singura care a scapat de scoli, n-am avut de ales si a trebuit sa ma pun pe scris la modul serios, zi si noapte :D . Da nu-i bai, nu imi plangeti de mila, ca asa de mult imi place chestia asta si asa de mult mi-a placut sa scriu ce am scris ca daca ar fi uman posibil si timp ma mult eu as scoate singura vreo 10 blogoreviste pe zi :)) . Lasand gluma la o parte, inainte de a ma apuca de chestia asta, am format o echipa, o echipa de fete capabile, destepte, harnice si talentate. Ca nu au scris in acest prim numar nu inseamna ca nu au jucat un rol important in toata treaba asta. Dimpotriva stiu ele toate (cu Eva in frunte) ca fara ele nu ar fi iesit nimic. @Eva – Ti-am mai spus ca esti minunata, nu? Mirifica de-a dreptul big grin . Povestesti asa de frumos! Si mai spui de altii! happy

Pentru toti cei care au citit comentariul Evei happy : In primul rand, sa stiti ca ea e in aceeasi zodie cu mine (adica Fecioara) prin urmare la fel de modesta (ma rog, eu cred ca-i mult mai modesta) ca si mine. Ce ati vazut mai sus e o mica mostra din ce poate ea sa faca. In viitor veti vedea de ce e ea capabila si dupa aia sa mai vad eu cine o sa ma mai ridice in slavi pe mine laughing .
E drept ca eu am scris cam tot ce ati gasit in acest prim numar dar vina pentru treaba asta o poarta doar Ministerul Invatamantului care, nu stiu de ce, a trebuit sa programeze sesiunile de examene universitare fix in perioada in care eu am hotarat ca vreau musai sa facem blogul asta. big grin . Cum eu is cea mai batrana din gasca si singura care a scapat de scoli, n-am avut de ales si a trebuit sa ma pun pe scris la modul serios, zi si noapte big grin . Da nu-i bai, nu imi plangeti de mila, ca asa de mult imi place chestia asta si asa de mult mi-a placut sa scriu ce am scris ca daca ar fi uman posibil si timp ma mult eu as scoate singura vreo 10 blogoreviste pe zi laughing .
Lasand gluma la o parte, inainte de a ma apuca de chestia asta, am format o echipa, o echipa de fete capabile, destepte, harnice si talentate. Ca nu au scris in acest prim numar nu inseamna ca nu au jucat un rol important in toata treaba asta. Dimpotriva stiu ele toate (cu Eva in frunte) ca fara ele nu ar fi iesit nimic.

]]> By: FolkBlog http://folkblog.ro/2008/06/25/death-in-not-the-end-poate-sa-fie-chiar-un-inceput/comment-page-1/#comment-104 FolkBlog Mon, 30 Jun 2008 21:34:16 +0000 http://folkblog.wordpress.com/?p=56#comment-104 @ Lupis: multumim de vizita si speram ca iti place aici chiar daca poate te-ai intristat putin. noi, de fapt, nu vrem sa intristam pe nimeni, ca suntem fete vesele din fire :) . @alina: multumim ca ne-ai calcat pragul. am trecut si noi pe la tine si ne-a placut :) @cristi: in principiu eu ii dedic tot acest blog lui Pittis. Pentru ca, dupa cum am spus-o si in articol, fara el poate nici nu ne-am fi apucat vreodata de treaba asta asa de faina. :) . Bineintels ca vom incerca sa facem si ceva special pentru el, m-am gandit si eu la asta inca de la inceput. dar daca facem , sa facem ceva fain de tot :) . stii tu unde ne gasesti si stii ca orice idee e binevenita. pana atunci insa eu ii invit aici pe toti cei care simt nevoia sa vorbeasca despre el. @ Lupis: multumim de vizita si speram ca iti place aici chiar daca poate te-ai intristat putin. noi, de fapt, nu vrem sa intristam pe nimeni, ca suntem fete vesele din fire happy .

@alina: multumim ca ne-ai calcat pragul. am trecut si noi pe la tine si ne-a placut happy

@cristi: in principiu eu ii dedic tot acest blog lui Pittis. Pentru ca, dupa cum am spus-o si in articol, fara el poate nici nu ne-am fi apucat vreodata de treaba asta asa de faina. happy . Bineintels ca vom incerca sa facem si ceva special pentru el, m-am gandit si eu la asta inca de la inceput. dar daca facem , sa facem ceva fain de tot happy . stii tu unde ne gasesti si stii ca orice idee e binevenita. pana atunci insa eu ii invit aici pe toti cei care simt nevoia sa vorbeasca despre el.

]]> By: Eva http://folkblog.ro/2008/06/25/death-in-not-the-end-poate-sa-fie-chiar-un-inceput/comment-page-1/#comment-103 Eva Mon, 30 Jun 2008 20:58:59 +0000 http://folkblog.wordpress.com/?p=56#comment-103 :) Ma bucur asa mult sa vad ca in spatiul virtual, spatiul noilor hippioti (cum il numea Motu), nu "cauti in zadar un om", ci dimpotriva, iti iese in cale fara sa visezi macar la asta, pe potecutele intortocheate ale blogurilor, zambind prietenos si cu complicitate, cu sufletul la vedere si aer proaspat in plamani. Nici nu stiti ce mare bucurie ne faceti cu fiecare comment al vostru! E ca un cadou neasteptat, strecurat in taina in buzunar, pe care-l descoperi seara inainte sa te duci la somn. Povestea Alinei am aflat-o cu putin inaintea voastra dar ma scutura frigurile de fiecare data cand o recitesc... Ca si cativa dintre voi, n-as fi banuit cand am vazut-o asa zglobie si vesela la concertul dragilor Mircea Vintila si Mircea Baniciu ca poarta in suflet o asemenea intamplare, si ca Motu si-a indeplinit asa frumos datoria pe care el insusi o proclama, de a ne aduce pe cat mai multi pe calea cea dreapta. Spre deosebire de voi, mai stiu ca Alina e foarte modesta, desi n-ar trebui. De fapt ea singura a pus pe picioare ce vedeti voi azi aici. Asadar, toate felicitarile si multumirile voastre ii sunt adresate in primul rand ei. (Te rog sa publici commentul, da? :D) E un noroc ca o avem, sa stiti. ;)) Revenind la cel mai frumos din toate orasele prin care a trecut sau i-a fost auzit glasul, va spun ca-mi era un pic teama de el. Vocea lui insemna si pentru mine sambata seara, Teleenciclopedia, cand ne strangeam cu totii in jurul televizorului ca sa ascultam cum ne povesteste cate si mai cate... Intalnirea cu Pasarea Colibri era inevitabila, la fel si gasirea discului de vinil cu Flu. :) Am avut norocul si cinstea si bucuria si fericirea si tot ce mai vreti voi de a-l vedea si a-l auzi in multe concerte prin tara. Imi era frica sa ma apropii de el pentru ca era unul din putinii oameni "cum as vrea eu sa fiu cand cresc mare", si am ales sa-l privesc de langa scena, cu un amestec de drag, entuziasm, curiozitate (oare ce mai inventeaza de data asta?), mult respect si admiratie. Am ras cu lacrimi la concertele lui, am recitat cu patos in cor alaturi de cei care-mi impartaseau fericirea de a fi acolo, in prezenta lui, am cantat pana am ragusit, i-am luat cantecele cu mine oriunde m-au purtat pasii, am aplaudat pana mi s-au inrosit mainile, am fluierat din toata inima pentru ca era asa frumos si viu, nebun, cu mintea ascutita, ochii plini de viata, sireti, si "spatele frumos". Mi s-a lipit de suflet iremediabil. L-am vazut ultima data la "Om bun". Stateam pe jos la Sala Palatului, alaturi de alti prieteni ce si-au luat bocceluta, respectiv rucsacul in spinare, cu indemnul de a trai si de a se bucura de ce e frumos si adevarat. Nu departe de noi, pe scaun, statea un barbat destul de tanar, imbracat "a la Bucuresti" (daca l-as fi vazut pe strada n-as fi banuit ca "simte folk") si care, in momentul in care inceputul spectacolului a venit, s-a apucat sa strige "Pittis! Pittis! Pittis!". M-am uitat la el si mi-a fost drag. N-am putut sa nu ne alaturam. Asa ca dupa cateva zeci de minute, cand a aparut si frumosul pe scena, ne formasem deja ca un cor serios si-l aclamam. S-a uitat la noi, a zambit si ne-a aratat binecunoscutul semn al pacii. Mi s-a umplut sufletul de bucurie, nu alta! Toate erau asa frumoase si aveau sens! As fi vrut sa nu aiba sfarsit seara aia si as mai fi vrut sa-l gasesc la sfarsitul concertului, daca tot era obligatoriu sa se si termine, sa-i strang mana cu putere si cu tot dragul pe care i-l purtam, nu pentru ca as fi fost eu mai cu ochii deschisi si limpezi, ci pentru ca era el asa minunat si era imposibil sa nu vezi asta. Vestea plecarii lui a fost un foarte mare soc, desi aflasem cu cateva zile inainte ca e bolnav, asta dupa ce i-am simtit asa mult lipsa la Sighisoara. N-am vrut sa cred, am spus ca jurnalistii exagereaza si va fi bine. Si iar simt curenti reci pe sira spinarii... Cand mi-e dor tare de el, imi amintesc ce am citit intr-un ziar imediat dupa... Ca de fiecare data cand zambim gandindu-ne la el, e ca si cum l-am aplauda. Asa ca zambesc mereu cand ma gandesc la el, si tot imi mai place sa umblu desculta printre picuri cantand "iubesc pletele si ploaia" si-mi promit ca daca vreodata voi avea copii si nepoti, ii voi creste cu program "musai Florian Pittis!". Mi-a dat si-mi da prin cantece, amintiri, inregistrari, concerte, Folk You, Radio3net, mai mult decat si-ar fi putut inchipui chiar el, cu toata inteligenta si capacitatea lui de apreciere. Sufletul nu poate fi masurat, deci nici darurile care sunt asezate in el. De curand am gasit cartea Micul Print, cu cduri pe care scrie "lectura: Florian Pittis". Daca o gasiti, eu zic ca merita clar sa o cumparati. :) Si din nou mi-e frica sa ma opresc din scris, pentru ca niciodata n-am sa pot gasi si spune toate cuvintele care sa descrie cum a schimbat Flu aerul din lumea mea, si cum face sa rasara soarele cand "prieteni n-ai sa-i strigi". Alina scumpa, multumesc mult inca o data, pentru locul asta minunat de amintiri, impartasiri si sperante. Sper sa-l construim impreuna in asa fel incat cei ce poposesc pe aici sa se simta "construiti" la randul lor, sa fim "impreuna fara o finalitate sau un scop", cum zicea Pittis, ci doar pentru a fi cu adevarat. happy Ma bucur asa mult sa vad ca in spatiul virtual, spatiul noilor hippioti (cum il numea Motu), nu “cauti in zadar un om”, ci dimpotriva, iti iese in cale fara sa visezi macar la asta, pe potecutele intortocheate ale blogurilor, zambind prietenos si cu complicitate, cu sufletul la vedere si aer proaspat in plamani.
Nici nu stiti ce mare bucurie ne faceti cu fiecare comment al vostru! E ca un cadou neasteptat, strecurat in taina in buzunar, pe care-l descoperi seara inainte sa te duci la somn.
Povestea Alinei am aflat-o cu putin inaintea voastra dar ma scutura frigurile de fiecare data cand o recitesc… Ca si cativa dintre voi, n-as fi banuit cand am vazut-o asa zglobie si vesela la concertul dragilor Mircea Vintila si Mircea Baniciu ca poarta in suflet o asemenea intamplare, si ca Motu si-a indeplinit asa frumos datoria pe care el insusi o proclama, de a ne aduce pe cat mai multi pe calea cea dreapta.
Spre deosebire de voi, mai stiu ca Alina e foarte modesta, desi n-ar trebui. De fapt ea singura a pus pe picioare ce vedeti voi azi aici. Asadar, toate felicitarile si multumirile voastre ii sunt adresate in primul rand ei. (Te rog sa publici commentul, da? big grin) E un noroc ca o avem, sa stiti. hee hee
Revenind la cel mai frumos din toate orasele prin care a trecut sau i-a fost auzit glasul, va spun ca-mi era un pic teama de el. Vocea lui insemna si pentru mine sambata seara, Teleenciclopedia, cand ne strangeam cu totii in jurul televizorului ca sa ascultam cum ne povesteste cate si mai cate… Intalnirea cu Pasarea Colibri era inevitabila, la fel si gasirea discului de vinil cu Flu. happy
Am avut norocul si cinstea si bucuria si fericirea si tot ce mai vreti voi de a-l vedea si a-l auzi in multe concerte prin tara. Imi era frica sa ma apropii de el pentru ca era unul din putinii oameni “cum as vrea eu sa fiu cand cresc mare”, si am ales sa-l privesc de langa scena, cu un amestec de drag, entuziasm, curiozitate (oare ce mai inventeaza de data asta?), mult respect si admiratie. Am ras cu lacrimi la concertele lui, am recitat cu patos in cor alaturi de cei care-mi impartaseau fericirea de a fi acolo, in prezenta lui, am cantat pana am ragusit, i-am luat cantecele cu mine oriunde m-au purtat pasii, am aplaudat pana mi s-au inrosit mainile, am fluierat din toata inima pentru ca era asa frumos si viu, nebun, cu mintea ascutita, ochii plini de viata, sireti, si “spatele frumos”. Mi s-a lipit de suflet iremediabil.
L-am vazut ultima data la “Om bun”. Stateam pe jos la Sala Palatului, alaturi de alti prieteni ce si-au luat bocceluta, respectiv rucsacul in spinare, cu indemnul de a trai si de a se bucura de ce e frumos si adevarat. Nu departe de noi, pe scaun, statea un barbat destul de tanar, imbracat “a la Bucuresti” (daca l-as fi vazut pe strada n-as fi banuit ca “simte folk”winking si care, in momentul in care inceputul spectacolului a venit, s-a apucat sa strige “Pittis! Pittis! Pittis!”. M-am uitat la el si mi-a fost drag. N-am putut sa nu ne alaturam. Asa ca dupa cateva zeci de minute, cand a aparut si frumosul pe scena, ne formasem deja ca un cor serios si-l aclamam. S-a uitat la noi, a zambit si ne-a aratat binecunoscutul semn al pacii. Mi s-a umplut sufletul de bucurie, nu alta! Toate erau asa frumoase si aveau sens! As fi vrut sa nu aiba sfarsit seara aia si as mai fi vrut sa-l gasesc la sfarsitul concertului, daca tot era obligatoriu sa se si termine, sa-i strang mana cu putere si cu tot dragul pe care i-l purtam, nu pentru ca as fi fost eu mai cu ochii deschisi si limpezi, ci pentru ca era el asa minunat si era imposibil sa nu vezi asta.
Vestea plecarii lui a fost un foarte mare soc, desi aflasem cu cateva zile inainte ca e bolnav, asta dupa ce i-am simtit asa mult lipsa la Sighisoara. N-am vrut sa cred, am spus ca jurnalistii exagereaza si va fi bine. Si iar simt curenti reci pe sira spinarii… Cand mi-e dor tare de el, imi amintesc ce am citit intr-un ziar imediat dupa… Ca de fiecare data cand zambim gandindu-ne la el, e ca si cum l-am aplauda. Asa ca zambesc mereu cand ma gandesc la el, si tot imi mai place sa umblu desculta printre picuri cantand “iubesc pletele si ploaia” si-mi promit ca daca vreodata voi avea copii si nepoti, ii voi creste cu program “musai Florian Pittis!”.
Mi-a dat si-mi da prin cantece, amintiri, inregistrari, concerte, Folk You, Radio3net, mai mult decat si-ar fi putut inchipui chiar el, cu toata inteligenta si capacitatea lui de apreciere. Sufletul nu poate fi masurat, deci nici darurile care sunt asezate in el. De curand am gasit cartea Micul Print, cu cduri pe care scrie “lectura: Florian Pittis”. Daca o gasiti, eu zic ca merita clar sa o cumparati. happy
Si din nou mi-e frica sa ma opresc din scris, pentru ca niciodata n-am sa pot gasi si spune toate cuvintele care sa descrie cum a schimbat Flu aerul din lumea mea, si cum face sa rasara soarele cand “prieteni n-ai sa-i strigi”.
Alina scumpa, multumesc mult inca o data, pentru locul asta minunat de amintiri, impartasiri si sperante. Sper sa-l construim impreuna in asa fel incat cei ce poposesc pe aici sa se simta “construiti” la randul lor,
sa fim “impreuna fara o finalitate sau un scop”, cum zicea Pittis, ci doar pentru a fi cu adevarat.

]]> By: cristi s http://folkblog.ro/2008/06/25/death-in-not-the-end-poate-sa-fie-chiar-un-inceput/comment-page-1/#comment-102 cristi s Mon, 30 Jun 2008 20:08:51 +0000 http://folkblog.wordpress.com/?p=56#comment-102 @ alina vad ca tot s-a strecurat o neintelegere chiar daca am vrut sa evit..."cuvinte banale" nu se referea la ceea ce recita el. ma refeream la faptul ca in general cuvintele lui aveau impact si greutate, nu doar cand recita sau canta... @ FolkBlog interesante viziuni :D poate ar fi fain sa dedicam ceva spatiu si timp din acest blog lui pittis, ca tot se apropie 5 august :| @ alina

vad ca tot s-a strecurat o neintelegere chiar daca am vrut sa evit…”cuvinte banale” nu se referea la ceea ce recita el. ma refeream la faptul ca in general cuvintele lui aveau impact si greutate, nu doar cand recita sau canta…

@ FolkBlog

interesante viziuni big grin poate ar fi fain sa dedicam ceva spatiu si timp din acest blog lui pittis, ca tot se apropie 5 august straight face

]]> By: Alina http://folkblog.ro/2008/06/25/death-in-not-the-end-poate-sa-fie-chiar-un-inceput/comment-page-1/#comment-101 Alina Mon, 30 Jun 2008 18:50:56 +0000 http://folkblog.wordpress.com/?p=56#comment-101 Intr-adevar, si eu m-am regasit in mare parte in articol. Pe Florian Pittis, eu l-am auzit pt prima oara pe casetele cu Pasarea Colibri si l-am ascultat mereu la Teleenciclopedia. Stiu pe de rost cam tot ce recita el in Pasarea Colibri. Am avut privilegiul sa IL VAD odata de-adevaratelea, intr-o seara la Folk you 2006. Cred ca acela a fost momentul in care am realizat o multime de lucruri la care nici nu ma gandisem pana atunci. Si tot drumul spre casa, am fredonat Vinovatii fara vina. Dupa parerea mea, tot ce a recitat Pittis nu e banal, ci mai de graba extraordinar:) isi alegea fantastic de bine ce sa recite, si o facea genial. Felicitari pt. blogorevista:) promit sa citesc tot ce veti mai scrie de acum inainte! Intr-adevar, si eu m-am regasit in mare parte in articol. Pe Florian Pittis, eu l-am auzit pt prima oara pe casetele cu Pasarea Colibri si l-am ascultat mereu la Teleenciclopedia. Stiu pe de rost cam tot ce recita el in Pasarea Colibri.
Am avut privilegiul sa IL VAD odata de-adevaratelea, intr-o seara la Folk you 2006. Cred ca acela a fost momentul in care am realizat o multime de lucruri la care nici nu ma gandisem pana atunci. Si tot drumul spre casa, am fredonat Vinovatii fara vina.
Dupa parerea mea, tot ce a recitat Pittis nu e banal, ci mai de graba extraordinarhappy isi alegea fantastic de bine ce sa recite, si o facea genial.
Felicitari pt. blogorevistahappy promit sa citesc tot ce veti mai scrie de acum inainte!

]]> By: FolkBlog http://folkblog.ro/2008/06/25/death-in-not-the-end-poate-sa-fie-chiar-un-inceput/comment-page-1/#comment-100 FolkBlog Mon, 30 Jun 2008 18:24:57 +0000 http://folkblog.wordpress.com/?p=56#comment-100 @cristi: eu, cand eram copil, aveam un disc de vynil cu Degetica iar Pittis era vocea fluturelui care o salveaza pe Degetica de pe frunza de nufar. Si canta un cantecel care suna cam asa:"Mi se spune Flu/Si haihui umblu..." Asa m-am indragostit eu de el. Multi ani, chiar si dupa ce am crescut, imi placea sa ii zic Flu. Iar la Teleenciclopedia asa am inceput sa ma uit, pentru ca era cu Flu. :) Asa ca pentru mine a fost fluture, nu capcaun :) . iar cand l-am vazut prima data nu imi aduc aminte sa ma fi speriat desi cred ca, in mintea mea de copil mi-l imaginasem altfel (cu aripi de fluture bineinteles :D ) . @cristi: eu, cand eram copil, aveam un disc de vynil cu Degetica iar Pittis era vocea fluturelui care o salveaza pe Degetica de pe frunza de nufar. Si canta un cantecel care suna cam asa:”Mi se spune Flu/Si haihui umblu…” Asa m-am indragostit eu de el. Multi ani, chiar si dupa ce am crescut, imi placea sa ii zic Flu. Iar la Teleenciclopedia asa am inceput sa ma uit, pentru ca era cu Flu. happy Asa ca pentru mine a fost fluture, nu capcaun happy . iar cand l-am vazut prima data nu imi aduc aminte sa ma fi speriat desi cred ca, in mintea mea de copil mi-l imaginasem altfel (cu aripi de fluture bineinteles big grin ) .

]]> By: Lupis http://folkblog.ro/2008/06/25/death-in-not-the-end-poate-sa-fie-chiar-un-inceput/comment-page-1/#comment-99 Lupis Mon, 30 Jun 2008 17:37:49 +0000 http://folkblog.wordpress.com/?p=56#comment-99 cum sa nu-ti fie dor de asa om...ma scutura frigurile cum sa nu-ti fie dor de asa om…ma scutura frigurile

]]> By: cristi s http://folkblog.ro/2008/06/25/death-in-not-the-end-poate-sa-fie-chiar-un-inceput/comment-page-1/#comment-98 cristi s Mon, 30 Jun 2008 17:05:20 +0000 http://folkblog.wordpress.com/?p=56#comment-98 Cand eram copil, nu stiam eu cine-i Motzu sau Florian Pittis. Dar imi aduc aminte ca il vedeam uneori la tv si-l credeam un fel de capcaun. Figura lui imi parea hidoasa, probabil din cauza parului grizonat, lung si cret. Daca mi-ar fi spus cineva atunci ca a lui e vocea de la Teleenciclopedia cu siguranta nu-l credeam. Doar n-o fi avand un capcaun o voce asa blanda, nu? Nu stiu cum si de ce am inceput sa-l indragesc. Poate pt ca orice lucru, om care ne "dis-place" la inceput, poarta in el o mare doza cu potential de "place". Imi rasuna acuma in urechi "Sunt tanar doamna"... Intotdeauna m-am intrebat ce anume din Motzu putea (si inca poate) sa insufleteasca niste cuvinte aproape banale? (poezia lu' Dinescu e superba, nicidecum banala dar generalizand...) Sa fie vocea, pasiunea, carisma, altceva? Toate astea la un loc? Nu stiu. Dar sunt de-acord cu Alina, "death is not the end..." din toate punctele de vedere! E tanar inca si abia acum i se indeplineste o alta dorinta: "vreau sa fiu lasat sa simt cum cresc"... Cand eram copil, nu stiam eu cine-i Motzu sau Florian Pittis. Dar imi aduc aminte ca il vedeam uneori la tv si-l credeam un fel de capcaun. Figura lui imi parea hidoasa, probabil din cauza parului grizonat, lung si cret. Daca mi-ar fi spus cineva atunci ca a lui e vocea de la Teleenciclopedia cu siguranta nu-l credeam. Doar n-o fi avand un capcaun o voce asa blanda, nu?
Nu stiu cum si de ce am inceput sa-l indragesc. Poate pt ca orice lucru, om care ne “dis-place” la inceput, poarta in el o mare doza cu potential de “place”. Imi rasuna acuma in urechi “Sunt tanar doamna”… Intotdeauna m-am intrebat ce anume din Motzu putea (si inca poate) sa insufleteasca niste cuvinte aproape banale? (poezia lu’ Dinescu e superba, nicidecum banala dar generalizand…winking Sa fie vocea, pasiunea, carisma, altceva? Toate astea la un loc? Nu stiu.
Dar sunt de-acord cu Alina, “death is not the end…” din toate punctele de vedere! E tanar inca si abia acum i se indeplineste o alta dorinta: “vreau sa fiu lasat sa simt cum cresc”…

]]>